Senzaţional! Roger Federer e om!


Cine nu s-a uitat la US Open anul ăsta e un fraier. Dar cine nu s-a uitat la finala masculină, terminată în dimineaţa asta, e de-a dreptul bou. Pe Federer, după ce a cîştigat 15 turnee de mare şlem şi US Open-ul în ultimii 5 (!) ani, mulţi îl acuzaseră că e inuman. Că e o maşină fără sentimente care nu se unge cu Ben Gay la inghinali, ci cu vaselină. Îl urmăresc pe elveţian de ani buni. Nu mă laud c-aş fi vreun mare tenisofil, dar Federer e cu siguranţă sportivul meu preferat.

După ce i s-au născut gemenele în vara aceasta, Federer mi-a părut, pînă acum, de trei ori mai bun decît era deja. Şi era cel mai bun. Nu (numai) din lume, ci din istoria tenisului. Nici nu-mi imaginam că Del Potro, argentinianul cu înălţimea puţin peste media turneului (1,98 m), l-ar putea încurca în finală. Şi, pînă pe la jumătatea setului 2, nici nu a făcut-o. Dar atunci s-a întîmplat ceva. Mie îmi place să cred că Roger s-a gîndit să le demonstreze americanilor care aproape că îmbătrîniseră fără ca el să piardă vreun meci la New York că e, împotriva tuturor aparenţelor, om. Şi a început să greşească. La fel de senin cum o făcuse şi cînd era imbatabil. Revere lovite cu rama în tribune, forehand-uri explodate în baza fileului, cîte o dublă greşeală aproape la fiecare game.

Cu siguranţă, marea performanţă a lui Federer din noaptea asta a fost că a reuşit să greşească atît. Nimeni nu-l credea capabil de asta. A pierdut setul decisiv calm, fără măcar să ofteze, apoi a declarat că nici nu era atît de important să cîştige el aici şi că Del Potro merită mult mai mult decît el trofeul pentru turneul senzaţional pe care l-a făcut. O dovadă subtilă de mărinimie fără nici o urmă de ironie, aroganţă sau desconsiderare a adversarului. Federer a pierdut al şaişpelea turneu de grand şlem, dar şi-a cîştigat statutul de om în faţa lumii, care se îndoia din ce în ce mai tare. Şi deja nu mai glumesc.

Oricum, după US Open 2009 rămînem cu uimitorul Del Potro, pentru care victoria în faţa lui Federer (aşa cum recunoştea şi în interviul de după meci) e mai importantă decît cîştigarea turneului însuşi şi cu minunata penultimă minge a semifinalei Federer – Djokovic.

Am vazut tenis de calitate la US Open. Un Federer cu momente de magie, un Nadal care incearca din rasputeri sa se puna pe picioare, un Djokovic de la care ai mereu senzatia ca poate mai mult si un Del Potro extrem de puternic pentru cei 21 de ani pe care ii va implini saptamana viitoare.

Recunosc, din secunda 2 de dupa ultimul serviciu al finalei, gandul meu a plecat spre Suedia, acolo unde in weekend luptam pentru a ramane in Grupa Mondiala.

Cred ca avem sansa a doua. Cred ca e inca un moment cat se poate de prost in care se gaseste tenisul masculin romanesc. Pot doar spera ca daca ii batem pe nordici nu o sa mai tragem de Andrei Pavel la infinit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s